Gândindu-mă să recomand această carte, am ajuns să fac un blog... Aceste câteva minute pe care le-am avut la dispoziție de la terminarea ultimei fraze din carte și până la momentul de față m-au schimbat atât de mult, încât avalanșa de cuvinte ce le pregătisem să le scriu cu ardoare, s-au transformat în cuvinte seci!
”Totul s-a sfârșit: nu-mi rămâne decât să mă sinucid. Sunt ferm convins că, orice aș face de aici înainte, nu rezolv nimic. Așa că, neavând încotro, mă văd silit să-mi plec steagul în fața morții.” Așa începe romanul ce mi-a readus aminte de ce mi-a plăcut lectura atât de mult. Acest roman captivant, ușor de citit(am citit fără probleme și pe tren) a reușit să mă facă să râd cu poftă, să plâng în hohote, și, mai ales, să îmi doresc să citesc mai mult(lucru pe care l-am neglijat de la o vreme).
Tudor Petrican, un cuceritor, un misogin(la urma urmei), ajunge să cunoască fiorii dragostei și să trăiască povestea vieții sale în jurul Micaelei, o fată înaltă și zveltă, cu părul cu reflexe de smoală și cu ochii ca doi luceferi. După lungi încercări de cuceriri, Micaela îi arată dragostea sa, pe care Tudor o dărâmă când o părăsește, din simplul motiv că se temea să nu fie părăsit. De aici povestea lor se complică puțin și se conturează foarte bine portretul psihologic al ”eroului calculat, mândru, vanitos, ambițios, adică un erou cu toate defectele care l-ar putea face antipatic și dezgustător. Și cu toat acestea, el rămâne foarte simpatic.”
Puteți citi această carte și online, pe scribd. Spor!
No comments:
Post a Comment