”Există spirite ce se aruncă în ispită, care trăiesc la sânul Celui Viclean și fug de el doar ca să-l regăsească mai aproape...”îl purtam, spune Luther, atârnat de gât”, ”s-a culcat în patul meu, alături de mine, mai des decât femeia mea”. Și a sfârșit prin a se întreba ”dacă diavolul nu e cumva Dumnezeu”.”

”Ea a trăit ca o păcătoasă, dar va muri ca o creștină.”

”Își zicea că toată tulburarea numai cărțile i-au pricinuit-o, deschizându-i ferestrele altei vieți, cu ispitiri și păcate. Cine trăiește pentru Iisus, n-are trebuință de învățătură, ci numai de credință.”

”Când la fiece pas întâlnești un zeu sau baremi manifestarea unei divinități, lumea e mai bogată, mai încântătoare. Ce aridă ar fi viața pe pământ dacă nu s-ar amesteca printre oameni în permanență și zeii cu dorințele, pasiunile și ordinile lor.”