”Există spirite ce se aruncă în ispită, care trăiesc la sânul Celui Viclean și fug de el doar ca să-l regăsească mai aproape...”îl purtam, spune Luther, atârnat de gât”, ”s-a culcat în patul meu, alături de mine, mai des decât femeia mea”. Și a sfârșit prin a se întreba ”dacă diavolul nu e cumva Dumnezeu”.”
”Mântuirea? Tânjim la ea din lașitate și oboseala din neputința de-a ne înălța la disperare și de-a ne face din ea o mândrie.”
”Astăzi, individul face artă, și nu arta pe individ, după cum ceea ce contează nu mai e opera, ci comentariul care o precede sau îi urmează.”
”Când iubești o limbă, e o dezonoare să îi supraviețuiești.”
”Gândind, solistul își controlează într-atât gândirea, încât face din ea ce dorește; nu gândirea îl trage după ea, ci el o conduce după capriciile și planurile sale.”
”Așa am ajuns să-l idealizez pe Iuda, cel care, refuzând să mai suporte anonimatul devotamentului, a preferat să se singularizeze prin trădare. Nu din venalitate, îmi plăcea să cred, ci din ambiție l-a vândut pe Iisus.”
”Căci ce altceva este o carte. dacă nu o pierdere a nevinovăției, o agresiune, o repetare a păcatului dintâi?”
”Scriitorul, prin condiția lui, spune mereu mai mult decât are de spus: își dilată gândirea și o îngroapă sub cuvinte.”
”Chiar dacă nu dețin monopolul subtilității, nu-i mai puțin adevărat că tipul lor de inteligență e cel mai tulburător, cel mai vechi dintre toate; s-ar spune că evreii stiu totul dintotdeauna, încă de la Avraam, încă de la... Dumnezeu.”
”A fi om e o dramă; a fi evreu este una în plus. De aceea evreul are privilegiul de a trăi de două ori condiția umană.”
”Priviți catedralele: pierzându-și avântul ce le înălța materia, redevenite piatră, ele descresc, se gârbovesc; până și săgețile turnurilor, ce altădată împungeau semețe cerul, sunt bolnave de gravitație, molipsite de mediocritatea dezgustului nostru.”
”Destinul nu era decât o mască, cum masca este tot ce nu e moartea.”
”Țara mea, a cărei existență vedeam limpede că n-are nicio noimă, îmi apărea ca un rezumat al neantului sau ca o materializare a imposibilului, ca un soi de Spanie fără secol de aur, fără cuceriri și fără nebunie, fără un Don Quijote al amărăciunilor noastre.”
”Cel care ne îndeamnă la aventură este nebunul din noi; dacă ne părăsește, suntem pierduți: totul depinde de el, până și viața noastră vegetativă.”
”Dacă soarele și luna ar începe să se îndoiască, s-ar stinge pe dată.”
”Când crede, el nu crede că într-adevăr crede, iar atunci când nu crede, nu crede că nu crede.”
”Oricine se poate mântui prin somn, oricine are geniu când doarme; nu-i nicio diferență între visele unui băcan și ale unui poet.”
”A trăi de azi pe mâine înseamnă să trăiești de-a dreptul în eternitate.”
