”Destinul nu era decât o mască, cum masca este tot ce nu e moartea.”

”Ce voiai să fac, dragul meu?
 Să mă omor?, ar fi însemnat să-ți împovărez cu niște remușcări fără rost viața, care trebuie să fie fericită; și-apoi, la ce bun să te omori, când ești atât de aproape de moarte?”

”Cum se face că spectacolul vieții și al fericirii celorlalți îi face să-și dorească să scape cu viață chiar pe cei care, în ajun, în singurătatea sufletului lor și în întunecimea camerei lor de suferință, își doreau să moară cât mai curând.”

”Moartea nu putea fi sfârșitul sfârșitului. Ar fi o absurditate. Atunci pentru ce ne-am născut! Întâmplarea oarbă nu explică un necunoscut. Cel mult complică. Dincolo de moarte trebuie să fie ceva, precum și înainte de naștere trebuie să fi fost ceva. Sufletul nu poate începe și nici sfârși într-o întâmplătoare viață pământească.”

”N-ai iubit niciodată, nefericitule, și doar nimic nu-i mai prețios în lume ca iubirea femeii! Acuma ai să mori și simți că ai trăit în zadar.”

”Moartea convertește de obicei pe necredincioșii care nu așteaptă decât să creadă.”

”Moartea e o ipoteză până în momentul când omul se pomenește în brațele ei fără nicio speranță de întoarcere”