”Adam și Eva” - Liviu Rebreanu

Orice om este trecut prin diferite faze mai bune sau mai puțin bune în viața sa. Fiecare vrea să fie mai bun, să atingă un ideal de mult conturat după un model anume. În una din fazele astea prin care am zăbovit și eu de multe ori, mi-am propus să citesc romanul pe care Rebreanu spune că îl iubește cel mai mult dintre toate cărțile sale. De obicei nu mă prea las influențată de părerile celorlalți în legătură cu lectura pe care am de gând să o parcurg pentru că de multe ori îmi lasă un gust amar. Mi s-a întâmplat și cu filmele la fel. Dacă este un bestseller, mi se pune un nod în gât și nu pot cumpăra cartea. Probabil din dorința de a savura singură toată bucuria noii povești (sunt atât de egoistă, câteodată). Dar citisem despre Adam și Eva cum că ar fi inspirată de o poveste reală, petrecută în Iași, pe strada Lăpușneanu. Îmi amintesc că în primul an în care am venit la facultate m-am îndrăgostit de două locuri din tot Iașiul: părculețul vis-a-vis de Mitropolie, unde vin deseori pictori cu tablourile spre vânzare, și care sunt foarte amabili și mi-au dat diverse sfaturi legate de artă, și, bineînțeles, strada Alexandru Lăpușneanu, care îmi aduce aminte de vremea când citeam cărțile Jacquelinei Monsigne. O străduță mică pe care poposește istoria: cofetăria Tuffli, veche de 140 de ani, în care îmi imaginam deseori cucoanele în hainele cele mai elegante și domnii cu jobene; anticariatele care îți deschid poarta spre cunoaștere la prețuri de nimic; târgurile handmade/vintage pe care le-am admirat de multe ori... Pornind de la acest mic detaliu am început să citesc cartea.

Ce carte!! Deși am petrecut-o destul de repede, parcă trecuse secole de când pusesem mâna pe ea. Firul epic este creionat în jurul ideii de reîncarnare! Simplu și elegant! Cele 7 povești puse la baza ideii principale, deși scurte, mi-au ținut sufletul în priza (oarecum, era previzibil sfârșitul fiecăreia, dar detaliile au fost sarea și piperul acestui roman delicios) pînă la citirea ultimului cuvânt. Cel mai rău îmi pare că nu l-am citit pe o bancă pe strada Lăpușneanu. Asta ar fi întregit tot scenariul..

”În orice caz, mie, mie din tot ce-am scris până acum, Adam și Eva mi-e cartea cea mai dragă. Poate pentru că într-însa e mai multă speranță, dacă nu chiar mângâiere, pentru că într-însa viața omului e deasupra începutului și sfârșitului pământesc, în sfârșit, pentru că Adam și Eva e cartea iluziilor eterne...” (Liviu Rebreanu)

Recomand romanticilor si filosofilor!


Puteți citi si online, pe scribd! Spor!