Încep prin a spune că încă nu știu dacă este Ana sau Anna, deoarece, în aceeași carte, respectiv de la editura Gramar, am găsit ambele forme. Pe coperta principală scria Ana, iar la începutul romanului era scris cu doi n...
Trecând peste acest aspect, am rămas foarte plăcut impresionată de povestea secundară a romanului, dându-mă în vânt mai mult după happy ending-uri, decât după drame, dar reevaluând fiecare pasaj citit, fiecare întâmplare din viața Anei, mi-am dat seama că nu degeaba ea este personajul principal. Aș putea spune chiar că este descrisă psihologia unei femei oarecare, dar scrisă de mâna unui artist pe care îl iubesc de când am citit Petru I, carte ce vreau să o recitesc...
Anyway, Ana este o femeie deosebit de frumoasă, respectabilă, ce trăiește într-o căsătorie de conveniență, ce-și iubește băiatul mai mult decât pe orice, dar care se împiedică de pânzele iubirii, se împotmolește și nu mai știe ce să facă. În paralel cu ea este descrisă Kitty Cerbatzki, o tânără curtată de doi bărbați în același timp. Refuzându-l pe Levin, prietenul bun al cumnatului său, în favoarea unui tânăr, Vronski, Kitty rămâne adânc mâhnită și jignită când, la un bal la care venise cu Vronski, el o invită pe Ana la dans, ba mai mult, arată pe față interesul lui pentru doamna Karenina. Așa se dezvoltă două povești paralele, cea a Anei, și cea a Kittyei.
Ostilă la început, Ana se lasă pradă iubirii, sacrificându-și iubirea pentru copilul lui Karenin, tatăl acestuia având dreptul să îl ia de lângă ea pentru totdeauna. Arătându-se binevoitor cu soția sa, Karenin a acceptat aventura Anei, recunoscându-i copilul făcut cu Vronski, ba chiar împăcându-se cu acesta când soția sa, bolnavă fiind după naștere, îi cere acest lucru. După recuperarea sa, Ana Karenina se simte vinovată față de bărbatul ei și nu acceptă divorțul pe care acesta i-l oferă, știind că este pentru fericire ei. Am observat că Anei îi place să se pedepsească singură, atât prin refuzarea semnării divorțului, lucru care o făcea să stea în preajma lui Karenin, persoană pe care o detesta în fond, cât și prin gândurile pe care le aducea cu referire la Vronski și la sentimentele lui pentru ea. Mereu se gândea că el nu o mai iubește, că are pe alta, gelozie ce degenera de cele mai multe ori în certuri.
În timp ce Ana se lupta între iubirea de mamă și iubirea de femeie, Kitty, rănită fiind, părăsește țara, întâlnește o femeie ce îi influențează gândirea, se hotărăște să nu se mai mărite niciodată. Deși îl iubește pe Levin, se simte vinovată pentru că l-a respins, iar întâlnirea cu el îi da emoții crunte. Dar, știți cum se spune, totul e bine când se termină cu bine. Ajung să se căsătorească, și fiecare să se îndrăgostească pe zi ce trece mai mult de celălalt. Fac chiar și un copil, un băiat care lui Levin îi inspiră doar milă și dezgust, dar care i-a demonstrat, prin nașterea lui, că de fapt îl iubește mai mult decât credea, și, partea care mi-a plăcut mai mult decât orice, că Levin nu este ateu, ci un creștin foarte bun. Verificați citatele pentru o idee mai complexă.
Să revenim la Ana. Despărțirea de fiul ei, gelozia față de viața de libertin a lui Vronski, care nu încerca decât să reintre în societate, iar cu timpul să o reintegreze și pe iubita lui în ea, cuvintele de ură pe care le-a primit din parte Lydiei Ivanovna, prietena soțului ei, izolarea de societate, refuzul tuturor femeilor, cu excepția Dollyei, cumnata sa, să o viziteze, o aduc pe Ana în pragul disperării. Singurele griji pe care le are sunt legate de iubirea sa. Certurile dese și sentimentul de neputință îl fac pe Vronski să se comporte cu indiferență, lucru care o împinge pe Karenina să se arunce în fața trenului.
Tristă poveste! Dar totuși, romanul se termină cu povestea Kittyei, cu un happy ending pe placul meu.
Dar, dacă ar fi să evaluez puțin descrierea mea, nu ar fi chiar completă. Ana Karenina a fost o femeie depravată, în ciuda a tuturor sentimentelor sale sincere. Nu judec eu, ci personajele lui Tolstoi! Și Vronski e vinovat față de Kitty, față de mama sa, care i-a oferit totul ca să ajungă căpitan, față de Karenin... Eu tind să apăr iubirea, indiferent dacă este ea realizată prin fapte bune sau rele.
Recomand romanul cu cea mai mare căldură tuturor iubitorilor de complexitate. Găsiți de toate aici!
Trecând peste acest aspect, am rămas foarte plăcut impresionată de povestea secundară a romanului, dându-mă în vânt mai mult după happy ending-uri, decât după drame, dar reevaluând fiecare pasaj citit, fiecare întâmplare din viața Anei, mi-am dat seama că nu degeaba ea este personajul principal. Aș putea spune chiar că este descrisă psihologia unei femei oarecare, dar scrisă de mâna unui artist pe care îl iubesc de când am citit Petru I, carte ce vreau să o recitesc...
Anyway, Ana este o femeie deosebit de frumoasă, respectabilă, ce trăiește într-o căsătorie de conveniență, ce-și iubește băiatul mai mult decât pe orice, dar care se împiedică de pânzele iubirii, se împotmolește și nu mai știe ce să facă. În paralel cu ea este descrisă Kitty Cerbatzki, o tânără curtată de doi bărbați în același timp. Refuzându-l pe Levin, prietenul bun al cumnatului său, în favoarea unui tânăr, Vronski, Kitty rămâne adânc mâhnită și jignită când, la un bal la care venise cu Vronski, el o invită pe Ana la dans, ba mai mult, arată pe față interesul lui pentru doamna Karenina. Așa se dezvoltă două povești paralele, cea a Anei, și cea a Kittyei.
Ostilă la început, Ana se lasă pradă iubirii, sacrificându-și iubirea pentru copilul lui Karenin, tatăl acestuia având dreptul să îl ia de lângă ea pentru totdeauna. Arătându-se binevoitor cu soția sa, Karenin a acceptat aventura Anei, recunoscându-i copilul făcut cu Vronski, ba chiar împăcându-se cu acesta când soția sa, bolnavă fiind după naștere, îi cere acest lucru. După recuperarea sa, Ana Karenina se simte vinovată față de bărbatul ei și nu acceptă divorțul pe care acesta i-l oferă, știind că este pentru fericire ei. Am observat că Anei îi place să se pedepsească singură, atât prin refuzarea semnării divorțului, lucru care o făcea să stea în preajma lui Karenin, persoană pe care o detesta în fond, cât și prin gândurile pe care le aducea cu referire la Vronski și la sentimentele lui pentru ea. Mereu se gândea că el nu o mai iubește, că are pe alta, gelozie ce degenera de cele mai multe ori în certuri.
În timp ce Ana se lupta între iubirea de mamă și iubirea de femeie, Kitty, rănită fiind, părăsește țara, întâlnește o femeie ce îi influențează gândirea, se hotărăște să nu se mai mărite niciodată. Deși îl iubește pe Levin, se simte vinovată pentru că l-a respins, iar întâlnirea cu el îi da emoții crunte. Dar, știți cum se spune, totul e bine când se termină cu bine. Ajung să se căsătorească, și fiecare să se îndrăgostească pe zi ce trece mai mult de celălalt. Fac chiar și un copil, un băiat care lui Levin îi inspiră doar milă și dezgust, dar care i-a demonstrat, prin nașterea lui, că de fapt îl iubește mai mult decât credea, și, partea care mi-a plăcut mai mult decât orice, că Levin nu este ateu, ci un creștin foarte bun. Verificați citatele pentru o idee mai complexă.
Să revenim la Ana. Despărțirea de fiul ei, gelozia față de viața de libertin a lui Vronski, care nu încerca decât să reintre în societate, iar cu timpul să o reintegreze și pe iubita lui în ea, cuvintele de ură pe care le-a primit din parte Lydiei Ivanovna, prietena soțului ei, izolarea de societate, refuzul tuturor femeilor, cu excepția Dollyei, cumnata sa, să o viziteze, o aduc pe Ana în pragul disperării. Singurele griji pe care le are sunt legate de iubirea sa. Certurile dese și sentimentul de neputință îl fac pe Vronski să se comporte cu indiferență, lucru care o împinge pe Karenina să se arunce în fața trenului.
Tristă poveste! Dar totuși, romanul se termină cu povestea Kittyei, cu un happy ending pe placul meu.
Dar, dacă ar fi să evaluez puțin descrierea mea, nu ar fi chiar completă. Ana Karenina a fost o femeie depravată, în ciuda a tuturor sentimentelor sale sincere. Nu judec eu, ci personajele lui Tolstoi! Și Vronski e vinovat față de Kitty, față de mama sa, care i-a oferit totul ca să ajungă căpitan, față de Karenin... Eu tind să apăr iubirea, indiferent dacă este ea realizată prin fapte bune sau rele.
Recomand romanul cu cea mai mare căldură tuturor iubitorilor de complexitate. Găsiți de toate aici!
No comments:
Post a Comment