Dacă cere cineva părerea tatălui meu, sau a prietenilor mei, toți vor răspunde că, de fapt, eu nu sunt o persoană care citește mult. Și nici nu aș putea spune contrariul! Dar sunt unele perioade în viață în care, dacă prind o carte în mână, nu-i mai dau drumul până nu o termin.
Cu foarte mare drag am observat că pe internet există bloguri adevărate în care lumea chiar scrie tot ce a citit. Și sunt și foarte mulți tineri, de liceu, facultate, care, spre mirarea mea, au gusturi foarte variate. E superb. Tocmai de aceea am început să mă simt exact cum povestea profa de română că se simțea dumneaei când a terminat liceul și s-a înscris la facultate: goală de cultură. Așa că am decis, că, ușor, ușor, ar trebui să mai răsfoiesc biblioteca, dacă nu pentru momentul de față, măcar pentru zilele din trecut, când citeam la lumina telefonului, sub pilotă, deoarece nu puteam lăsa cartea din mână, iar mama îmi spunea că e timpul să mă bag la somn.
Am încercat de nenumărate ori să citesc ”Dama cu camelii”, dar de fiecare dată mă opream dupa prima pagină. Mă fascina foarte mult, dar parcă ceva mă reținea. Și se pare că a avut mai mare impact asupra mea povestea citită în spital (internată pentru o pleurită ce mă slăbise de tot), decât dacă aș fi făcut-o acasă, sănătoasă fiind. Doamna cu camelii a fost o prostituată de lux, care după o complicată poveste de dragoste (pe care am vizualizat-o atât de frumos, și am trăit-o de parcă ar fi fost a mea) se stinge din viață, bolnavă fiind la plămâni. Eu, fiind internată cu simptome de TBC, trăind încă în trecut, alături de Dumas - fiul, chiar credeam că trec prin aceleași aventuri. E drept, îmi place să visez că toate cărțile sunt inspirate din fapte reale, și mai drept că uneori îmi place să visez că și eu voi trăi o poveste demnă de un roman, dar spitalizarea mea a fost perioada din viața mea în care totul a fost posibil (probabil și din cauza febrei pe care am avut-o timp îndelungat).
Revenind la ”Dama cu camelii”, o recomand din suflet romanticilor!
Puteți citi și online, pe scribd. Spor!
Cu foarte mare drag am observat că pe internet există bloguri adevărate în care lumea chiar scrie tot ce a citit. Și sunt și foarte mulți tineri, de liceu, facultate, care, spre mirarea mea, au gusturi foarte variate. E superb. Tocmai de aceea am început să mă simt exact cum povestea profa de română că se simțea dumneaei când a terminat liceul și s-a înscris la facultate: goală de cultură. Așa că am decis, că, ușor, ușor, ar trebui să mai răsfoiesc biblioteca, dacă nu pentru momentul de față, măcar pentru zilele din trecut, când citeam la lumina telefonului, sub pilotă, deoarece nu puteam lăsa cartea din mână, iar mama îmi spunea că e timpul să mă bag la somn.
Am încercat de nenumărate ori să citesc ”Dama cu camelii”, dar de fiecare dată mă opream dupa prima pagină. Mă fascina foarte mult, dar parcă ceva mă reținea. Și se pare că a avut mai mare impact asupra mea povestea citită în spital (internată pentru o pleurită ce mă slăbise de tot), decât dacă aș fi făcut-o acasă, sănătoasă fiind. Doamna cu camelii a fost o prostituată de lux, care după o complicată poveste de dragoste (pe care am vizualizat-o atât de frumos, și am trăit-o de parcă ar fi fost a mea) se stinge din viață, bolnavă fiind la plămâni. Eu, fiind internată cu simptome de TBC, trăind încă în trecut, alături de Dumas - fiul, chiar credeam că trec prin aceleași aventuri. E drept, îmi place să visez că toate cărțile sunt inspirate din fapte reale, și mai drept că uneori îmi place să visez că și eu voi trăi o poveste demnă de un roman, dar spitalizarea mea a fost perioada din viața mea în care totul a fost posibil (probabil și din cauza febrei pe care am avut-o timp îndelungat).
Revenind la ”Dama cu camelii”, o recomand din suflet romanticilor!
Puteți citi și online, pe scribd. Spor!
No comments:
Post a Comment