În speranța de a recupera și de a vă împărtăși cât mai multe din puținele mele experiențe din călătoriile făcute de-a lungul anilor, revin cu imagini din mini-excursia din vara lui 2013, de la Durău și mănăstirile din jurul Neamțului.
Cabana la care am făcut grătarul și unde au rămas majoritatea să doarmă are o priveliște incredibilă. Dimineața te trezești cu Ceahlăul înaintea ochilor și nu ai vrea decât să-ți bei cafeaua și să privești. Până să ajung la vestita căbănuță, nu credeam că mi-aș putea dori vreodată să am o căsuță a mea la munte, dar văzând lumea din jurul meu cât de bine s-a simțit în noul mediu liniștit și înconjurat de natură, brusc în mintea mea s-a aprins o dorință arzătoare de a vrea să-mi aduc copiii într-o zi în vacanță la Durău. Dacă mie mi-a plăcut atât de mult în această stațiune, cu siguranță și lor le va plăcea. Cândva.
Dacă aveți vreodată ocazia să ajungeți la mănăstirile din jurul Neamțului, vă recomand să mergeți și la mănăstirea Petru-Vodă, atât cea pentru măicuțe, cât și cea pentru călugări. Eu am mers întâmplător, dar mi-a plăcut foarte mult, atât organizarea, cât și peisajul din jur. Mormântul părintelui Pârvu înconjurat de flori și de lume suspinând m-a impresionat și m-a determinat să întreb povestea acestui preot preaiubit și considerat ca Sfânt. Am cules doar părțile care m-au surprins și le-am păstrat alături de imaginea sa în sufletul meu și voi mulțumi Celui de Sus că am avut ocazia de a fi atât de aproape de unul din acei oameni care vor să facă lumea un loc mai bun. Totodată, m-a făcut să mă apropii de partea religioasă, să mă cutremur la auzul unor povești despre oamenii Domnului. Voi ați simțit vreodată acea bucurie lăuntrică doar la auzul unor chestii banale?
No comments:
Post a Comment